Ikigai – Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită

Titlu: Ikigai Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită

Autori: Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles

Editura: Humanitas

An: 2017

Preț: cadou

Cred că au trecut doi ani de când mi-a fost oferită această carte ca și cadou. Totuși, cred că o carte îți vine mereu în cale la momentul potrivit iar anul acesta am citit-o în sfârșit.

Cartea începe cu un proverb japonez: ,, Doar fiind activ îți vei dori să trăiești o sută de ani.” Mărturisesc că nu m-am gândit vreodată ce vârstă aș vrea să ajung, am pus mai mult accent pe calitatea vieții. Cartea aceasta m-a făcut să mă întreb cum și-au petrecut japonezii viața astfel încât nu și-au dat seama cum a trecut un secol, cu ce și-au umplut timpul și mai ales cât timp ar fi îndeajuns pentru o viață.

Fiind mereu corelate cu cele zece legi ale ikigai-ului, capitolele se preocupă de secretele unei vieți îndelungate, dar mai ales îndestulătoare. Tranzițiile de la termenul și explicația filozofică a ikigai-ului, la secrete antiaging, povești de viață a unor persoane care au atins vârste de o sută de ani și peste, importanța exercițiului fizic și a regimului alimentar se fac lejer, nici nu o știi când vei termina cartea.

Partea mea preferată este capitolul care include mărturii ale celor mai longevive persoane din Orient și Occident. Sfaturile persoanelor supercentenare (cei care au atins sau depășit vârsta de o sută zece ani) erau adorabile. De la omiterea cărnii din alimentație, la atenția pentru somn și mișcare, să știu că sunt oameni care au trăit atât și tot au fost optimiști la final a fost un lucru îmbucurător. Suntem atât de stresați în fiecare zi încât perspectiva că am atinge o vârstă supercentenară și cu zâmbetul pe buze ține de domeniul fabulosului. Secretul domnului Alexander Imich pentru o viață de o sută și unsprezece ani a fost: „Pur și simplu nu am murit mai devreme.”

Indiferent de regiunea din care erau, persoanele cu vârste într-adevăr remarcabile s-au bucurat de ea până la final. Și acesta este lucrul pe care cartea vrea să ni-l inspire.  Oamenii din regiunile cu o speranță de viață ridicată aveau o viață activă, lucrau și după vârsta de pensionare, făceau treburi gospodărești cu plăcere, încercând să conștientizeze fiecare moment și să se bucure de el.

Comunitatea în care trăiesc acești oameni este importantă în extinderea speranței de viață. Să știi că ai mereu un sprijin, cineva cu care să întreții o conversație sau  care să se întrebe de soarta ta este vital pentru sănătatea psihică și implicit o viață fericită. Legăturile sociale puternice sunt privite altfel atunci când depășesc decenii, nu-i așa?

Mi-a făcut plăcere un anumit tip de gândire pe care și eu l-am folosit. „Nu ajută la nimic să ne facem griji pentru lucrurile pe care nu le putem controla.” Nu are rost să ne enervăm sau stresăm pentru lucruri pe care nu le putem schimba. Și putem aplica această gândire și atunci când nu trăim în Asia; o gândire pozitivă și sănătoasă nu are granițe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *