Inaugurăm această secțiune a blogului cu ultima dramă coreeană pe care am terminat-o. Pe lângă muzica pop coreeană, filmele, dar mai ales serialele coreene mi-au ocupat mult timp. Sunt fană a acestora datorită lungimii (în medie 16 episoade, nici prea mult, nici prea puțin), diferitelor subiecte abordate și actorilor.

Vagabond este un serial de 16 episoade pe care l-am urmărit pe Netflix. Acțiunea se învârte în jurul lui Cha Dal Geon, un cascador care își pierde nepotul pe care îl creștea într-un accident aviatic, Hae Ri agenta NIS care îl ajută pe Dal Geon și forțele care au doborât avionul.

Există diferite categorii de forțe care își urmăresc interesele, banii și puterea. Cele trei categorii care influențează aflarea adevărului sunt agenția NIS, președintele țării și anturajul acestuia și cei care fac lobby. Agenția NIS, deși acționează la ordinele primite de la cei mai mare în grad, este plină de indivizi care își urmăresc promovarea, neținând cont de principii sau binele public. Noroc cu Gi Tae Ung, agentul îngâmfat dar onest care nu se lasă corupt, Kong Hwa Sook, prietena lui Hae Ri și Gang Joo Cheol care are experiența necesară să anticipeze mișcările adversarilor.

Președintele țării, deși face unele acțuni pentru binele națiunii, este orbit de putere și nu mai sesizează că apropiații acestuia complotează atât împotriva lui, cât și a intereselor naționale.

Cei care fac lobby, Jessica pe de o parte și Edward pe cealaltă sunt cei care au fost cei mai sinceri în comploturile lor. Era de așteptat să facă orice pentru ce promovează, doar o făceau pentru bani. Mi-a luat tot serialul să-mi dau seama de asta și recunosc că după ce l-am terminat, am căutat puțin despre activitatea celor care fac lobby la nivel înalt. Pe scurt, persoanele care fac lobby acționează în nume propriu sau în numele unei organizații pe care le reprezintă și se ocupă cu determinarea puterii legislative de a da acte normative care să le convină, prin intermediul unor mite legalizate.

Să mai punem la socoteală și pe asasinii angajați de toate părțile, Lily, o prezență absolut delicioasă, Kim Do Su, cu rădăcini nord coreene și o relație de iubire-ură cu Lily și temutul Jerome, acel personaj care nu pare că moare odată, sau cel puțin nu moare până nu te înspăimântă bine. Cu aceștia implicați avem o mulțime de factori care influențează parcursul către dezvăluirea naturii accidentului.

Încă o parte importantă care nu ar trebui ignorată este cea reprezentată de familiile celor care au murit în accidentul aviatic. Se încearcă plătirea compensațiilor cât mai repede și manipularea acestora. Este normal că atunci când Dal Geon dă vestea și insistă că accidentul a fost unul de natura teroristă, rănile sunt din nou deschise. Atunci când sunt atâtea variante disponibile, adevărul este și mai greu de crezut. Episodul reprezentativ (nr. 13) care m-a impresionat este cel în care Dal Geon, Hae Ri, Tae Ung și Se Hun îl aduc la proces pe copilotul avionului. Sunt interceptați pe stradă de agenții NIS cu intenția clară de a-i omorî, televiziunile și presa sunt manipulate iar familiile se găsesc în fața durului adevăr și în situația de a-i proteja cu mâinile goale pe eroii acestui serial.

Acțiunea are loc și internațional, unele scene sunt filmate în Maroc, fapt care dă o notă de realism și prospețime serialului. Dialogurile în engleză sunt și ele de apreciat, par mai reale și coerente. Hae Ri are unele replici în arabă, lucru pentru care o apreciez.

Nota romantică este pe planul doi, deși Dal Geon are o legătură apropiată cu isteața agentă Hae Ri, nu se pune prea mult accent pe acest lucru. Chimia dintre cei doi este adorabilă, iar toată aventura prin care au trecut va influența sfârșitul. Vorbind de sfârșit, mă gândesc la posibilitatea unui nou sezon. Fiind vorba de un serial coreean, însă, probabil va rămâne așa.

Drame asemănătoare pe care le-am văzut sunt Bad Guys și Bad Guys- vile city. Este o dramă destul de bună a genului și dacă aveți de gând să o vizionați pregătiți-vă pentru multe sentimente de frustrare și neputință. Dar acestea fac victoria mai dulce, nu-i așa?